Astăzi este despre amintiri și despre orașul în care am copilărit și în care ma și maturizez de altfel. Pașii copilului de ieri se împletesc cu pașii adultului de astăzi pentru ca mai nou sunt ghidul orașului pentru micuții mei.

Orasul Focșani, este mic și probabil va gândiți ca îl străbați rapid și cu ușurință de la un capăt la celalalt. Nu va înșelați, pana la urma nu e Bucureștiul meu cool, dar dacă nu ești încălțat corespunzător nu contează cat e de mic, bătături și dureri de picioare tot o sa ai la final, mai ales ca o plimbare cu doi pitici energici nu este ceea ce se poate numi o plimbare fără emoții, relaxanta și fără evenimente sportive la activ.

Când vrei sa le prezinți orașul de ieri copiilor de azi este destul de dificil dar nu imposibil. Spre deosebire de orașele mari unde nimic nu se pierde, totul se transforma în istorie, în orașele mici puține sunt locațiile care rezista peste ani, de la o generație la alta. Asa ca echipata cu pantofii mei ECCO COOL care au răzbătut istoria dar și granițele daneze din 1963 și pana în prezent, mi-am luat piticii de mana pentru a ne bucura de soarele primăvăratic și a consuma energia în pas focșănean.

Focșani

10178024_624328047648119_4689347640893862929_n

In pub-ul acesta din parcul Bălcescu îmi încep astăzi incursiunea în trecutul orașului alături de piticii mei. Nicio fărâmă de istorie nu are farmec fără o cafea aromata și unde o poți savura mai bine decât în acea locație ascunsa la umbra copacilor din parc de mai bine de 20 de ani, unde pe vremuri muzica buna răsună din discoteca ce astăzi e doar un pub liniștit și unde la sfârșitul clasei a 4 nu ne îmbarcam pe niciun vapor ci luam parte la primul banchet din viata noastră. Noroc ca tatăl unui coleg de generație deținea acea discoteca și ne-a lăsat sa bem cate o sticla de Pepsi-Cola (pe vremea când erau împreună)  pe terasa și sa dansam de la 16.00 la 20.00, nu de alta dar la 21.00 trebuia sa fim deja acasă. Discoteca nu mai e de mult, cam de pe vremea când a încetat sa li se mai spună discoteci, nici tatăl colegului nu mai e, cam tot de pe atunci însă clădirea a dovedit ca poate și merita sa străbată timpul. Un caffe latte pentru mine și cate o înghețată pentru pitici sunt începutul unei zile superbe alunecând ușor printre amintiri.

10430841_10205308800222155_3207387713556308175_n

Si pentru ca tot suntem în zona, mergem sa vedem și trenurile împreună cu cele doua gări ale orașului, cea istorica și cea europeana, cea de unde plecam cu trenul în vacantele copilăriei și cea unde astăzi copiii privesc trenurile ca la muzeu, mai ales atunci când este trenul regal împreună cu Alteța Sa Principesa Margareta care trece prin Focșani o data la cați ani? Prea multi pentru a fi reținuti…

13239008_10209460880101557_3554742375312126928_n

Copiii sunt făcuți pentru joaca și în final după ce am traversat iar orașul în pas alergător după mingile mele pline cu energie, ma odihnesc pe o banca din Gradina Publica, dar nu orice banca, ci acea banca de unde pot supraveghea lejer locul de joaca. Acea banca ascunsa la umbra castanilor infloriți pe care cu ani în urma jucam cărți pe când chiuleam de la liceu, gândindu-ma ca totuși asta este genul de amintire pe care nu-i momentul sa o împărtășesc cu micuții mei.

17758135_10212649442213617_1305104115_n

Piata Unirii

Daca ai apucat sa te relaxezi și să-ți odihnești picioarele bravo ție, eu nu am apucat asa ca ma bucur ca mi le pot relaxa în mers cu ECCO COOL, datorita materialelor de ultima generație din care sunt realizați asigurându-mi o ventilare excelenta și fiind rezistenți la uzura, nu de alta dar urmează o porție de distracție cu rolele în Piata Unirii pentru ei și o porție de alergat după ei pentru mine pentru ca sunt încă la început de drum în materie de role și cu toate echipamentele de protecție pe care le au tot striga după mami printre lacrimi la fiecare 5 minute.

submenu_femei.png

N-are sens sa le povestesc despre importanta istorica a Pietii Unirii pentru tara noastră, vor învăța asta la istorie deși la cate modificări se fac anual în programa școlară este foarte posibil sa nu le mai spună nimeni ca exact pe aici trecea cândva răul Milcov care despărțea Moldova de Tara Românească și ca un domnitor pe nume Alexandru Ioan Cuza a hotărât sa le unească transformând acest mic oraș, Focșani,  în Orașul Unirii. Vreau sa le povestesc despre copiii care se jucau aici, despre tinerii care-și dădeau întâlnire de le telefonul public cu cartela care nu mai e demult, despre cofetăria cu cele mai bune prăjituri din lume și mirosul de mici și pastrama de la Festivalul Viei și Vinului care încă se desfasoara aici an de an la sfârșitul toamnei, despre magnoliile care sunt de-o seama cu mine și despre un morcov care e „Morcov” doar pentru focșăneni.

Bulevardul Unirii

Bulevardul Unirii nu e Calea Victoriei dar este totuși un soi de Calea Victoriei pentru noi, mai ales de vineri seara și pana luni dimineața în sezonul cald când devine arie pietonala și de la mic la mare focșănenii ies la plimbare. Si ne plimbam exact în pas de defilare cum au vazut ca fac soldații la evenimentele desfășurate periodic pe bulevard, noroc ca încălțămintea are căptușeala creata din textil moale ce absoarbe umezeala și lasă piciorul sa respire în mod natural iar brantul anatomic din spuma de PU absoarbe șocurile și oferă un mers confortabil și senzație de moale.

12341136_980209078716475_4834736402116803265_n

Biserica Sfântul Nicolae

Oare ce le poți spune despre biserica unde iți odihnești gândurile, despre locul unde ți-ai unit destinul de cel al omului iubit și unde le-ai deschis și lor porțile creștinătății? Sincer?….nimic, aici este un loc pentru a trai și a simți și nu pentru a vorbi și a descrie, un loc pe care fiecare îl respira în felul propriu și personal…

Dar uite ca s-a lăsat și seara peste oraș și bateriile piticilor au ajuns și ele la epuizare asa ca ne îndreptăm ușor spre casa, eu cu melancolie și ei cu o mulțime de întrebări pe buzele adormite.

Sunt Simona și sunt un simplu blogger dintr-un orășel de provincie pe care îl iubesc cu toate frumusețile și imperfecțiunile lui….străbătând zilnic străduțele lui cu pantofii mei ECCO COOL care au trecut testul de mămică în viteza.

Sunt un moment de viata care a crescut pe versurile unui Hotel Cișmigiu și a deschis ochii pe actorul Tudor Chirila pe scena Teatrului Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani în 2007….

#ECCOCool  #CoolInEveryCity

Anunțuri