Motto: „Cele 23 de sticle de Merlot din 1949 sunt un vin ce nu are preț, nu se vinde, este un tezaur pe care nu-l vom mișca de acolo. Daca nu-l am acolo nu mai știu cine sunt. Este într-un fel ca aurul din banca României.” Nicu Mateescu – director de producție.

Fulgii de zăpadă dansează alene la fereastra și focul trosnește în soba. E una din acele zile care e deosebita fără a fi cu nimic speciala. E una din acele zile când compania și un pahar de vin bun face diferența.

Profit de faptul ca soțul a preluat sarcina de a pregăti copiii de somn și de a le citi povestea de seara, pentru a ma bucura de acea clipa de liniște și de ce nu, de egoism, acea clipa de relaxare pe care mi-o dedic mie.

Dau drumul la cada sa se umple și torn uleiurile esențiale și spumantul care-mi vor asigura acel moment de pace feminina după o zi agitata. Apoi ma îndrept spre dulapul ce-mi servește ca vinoteca personala. Mda, știu ca o vinoteca ideala se tine într-o crama, dar orice fata are dreptul sa viseze, nu?

Si pentru ca sunt în Vrancea, patria romanească a vinurilor, trebuie sa recunosc ca mica mea „vinoteca” personala, ascunde cate o sticla din cele mai renumite vinuri vrâncene, potrivite pentru orice ocazie.

Avem clasica Galbena de Odobești, vin istoric și comunist, perfect pentru mesele în familie, de la care nu poate lipsi eternul șpriț romanesc. Apoi o Busuioaca de Bohotin, în sticla de rose, 7 Păcate, pentru acele seri în care păcătuim asa cum numai fetele știu sa o facă. O șarbă de la Beciul Domnesc cu note florale de trandafir de dulceață și salcâm, nuanțate de aroma de miere de albine și citrice perfecta de servit la desert. Si nu în ultimul rand o sticla prăfuită de Comoara Pivniței Merlot îmbogățit cu nuanțe de fructe de pădure, prune uscate și vanilie, un vin rosu sec cu vechime din 1993, emblematic pentru podgoriile de la Cotești, vin numai bun de savurat în doi.

Îmi trec mâinile peste micuța mea colecție și ma opresc asupra sticlei de Comoara Pivniței zâmbind, pana la urma seara se va termina în doi, ma gândesc în timp ce din camera  copiilor se aud râsete înfundate. Îmi torn un pahar din lichidul rubiniu, al cărui buchet îmi gâdilă nările și ma întorc în baie, unde ma afund în cada plina cu spuma.

vine-vera-wine-baths-for-good-health

sursa Vine Vera

Râsetele micuților mei se împletesc cu muzica în surdina, cu lumina lumânărilor ce se joaca difuz pe tavan, cu parfumul relaxant al spumantului și cu gustul vinului ce îmi gâdilă papilele gustative. Închid ochii și ma las purtata de arome și sunete pe aripi de vis într-o poveste de alta data.

stefan.jpgDin negura vremii apare cetatea Craciuna ce se înaltă falnic pe dealul Odobestiului. Gonind calare pe un cal alb, stârnește praful în urma lui Voda și suita sa din care fac parte și eu. Observ cu stupoare ca elementele feminine, îmi lipsesc cu desăvârșire, însă barba și mustața îmi acoperă jumătate din fata. Cobor dintr-o mișcare din sa și ma îndrept spre beciul domnesc în forma de cruce „adânc și răcoros cu ziduri acoperite cu mucegai nobil și cu unghere ascunse sub pânze groase peste care împărătesc păianjeni.”. Realizez ca sunt paharnicul regal și cobor adânc în crama în căutarea acelui vin ce va răsfăța simțurile Mariei sale. Pașii mei cunosc drumul și ma îndrept direct spre acel stativ unde printre sticlele vremii odihnește și o fărâmă de viitor, acel vin care îmbină vremuri apuse și vremuri ce vor veni într-o Comoara Pivniței autentic romanească.

Îmi găsesc apoi drumul printre butoaiele de stejar către culoarul secret ce leagă beciul domnesc de cetatea Craciuna, scot dopul sticlei și torn ni cana de metal ca sa-mi îndeplinesc datoria și sorb cu zgomot, bărbătesc, hmm…bun dom’le, aromat și în primul rand neotrăvit. Duc apoi sticla în sala de mese unde Voda și apropiații sai servesc cina. Lumânările din sau de oaie arunca lumini și umbre pe pereții cetății și aroma de ceara topita se amesteca cu cea a berbecuțului la proțap și  a cartofilor copți pe plita. Torn licoarea bahica în cupa de argint a voievodului și privesc satisfactia ce-l împresoară atunci când gusta vinul din cupa. Îmi face semn sa ma apropii și sa-i umplu cupa din nou.

Comoara-Pivnitei.jpg

– Paharnic Ispirel…

– Spune, Maria ta!

– De unde-i vinul asta, parca-i a nostru și parca nu-i, are ceva diferit dar nu-mi dau seama ce-i, însă e tare bun. Sa dai ordin vinarilor sa-l facă pe tot asa.

– Maria ta, acesta-i vinul viitorului, vinul produs din podgoriile vrâncene și învechit în Beciul Domnesc ani de-a rândul de urmașii urmașilor urmașilor tai.

-Paharnic Ispirel, sa le spui ca au făcut onoare Moldovei și ridicând cupa de argint, Maria Sa închină cu mesenii privind mândru spre viitor.

Ma plec umil în fata sa și închid ochii pentru o clipa. Când ii deschid constat ca îmi lipsesc în continuare cele feminine dar în locul hainelor fine de brocart port cușma pe-o ureche și ițari din cânepă bătută cu piatra în albia Milcovului, cămașa țesută din lâna oilor de pe moșie.

Mihail_Sturdza.jpgTimpul e altul privit de pe dealul Odobestiului. Cetatea Craciuna-i ruine de mult însă de Beciul Domnesc, am porunca sa ma ocup. Boier Stavarache mi-i numele acum și sub domnia printului Sturza am grija de podgoriile și viile vrâncene moștenite de acesta și nu în ultimul rand de crama de pe vremea lui Ștefan cel Mare pe care a renovat-o pentru a-și depozita butoaiele din lemn de stejar în care odihnesc vinurile vrancenesti realizate după rețete franțuzești asa cum ii place lui Mihalache, „fiul celei mai frumoase femei care a trăit în Moldova”.

E masa mare la moșie, astăzi pentru ca printul a venit sa inspecteze podgoriile ce le stăpânește în zona Vrancei. Bucătarii pregătesc tochitura moldoveneasca cu mămăliguță și poale-n brâu cu brânză de la stana iar eu dau fuga sa scot un cofer cu vin rosu din butoaiele Mariei Sale. Pașii mei cunosc drumul și se opresc la aceleași stive unde odihnesc în tihna sticle prăfuite de  Comoara Pivniței ce au spart iar barierele temporale. Torn vinul în paharele de cristal, îl las sa se odihnească apoi ma îndrept spre sala de mese unde printul și soția sa servesc o cina liniștită în doi.

Mihalache ia paharul, îl agita, soarbe buchetul și apoi gusta ușor asa cuma a învățat de la mentorul sau francez.

-Boier Stavarache, de unde-i vinul acesta, ca bun mai e, parca-i a nostru și parca nu-i, are ceva în plus în aroma, ceva ce nu mi-i cunoscut.

-Printe, asta-i vin din viitor, vinul nepoților și strănepoților Mariei Tale, care vor transforma podgoriile vrâncene în cea mai mare zona viticola din tara, vin ce va fi premiat atât în tara cat și peste hotare.

-Boier Stavarache, mândru mi-s de moldovenii mei și de licoarea ce se va naște sub blazonul Sturza, îmi spuse printul în timp ce ridica paharul pentru a ciocni cu frumoasa și tânăra sa soție.

Închid ochii din nou și negurile vremurilor ma poarta iarăși pe aripi de vis spre zile mai prezente și timpuri mai actuale.

media_146651921476601800Deschid ochii și constat ca formele feminine mi-au revenit, acum sunt oenolog la Beciul Domnesc și pregătesc o degustare de vinuri la care va lua parte însăși Luchi Georgescu, doamna de fier a industriei vinurilor din tara noastră care a preluat un Vincon falimentar cu câțiva ani în urma pentru a-l transforma într-o afacere înfloritoare cu 11 ferme viticole, 3 combinate și 10 crame.

Iau o sticla de Merlot Comoara Pivniței 1999 și torn în paharul pregătit special pentru degustare după care îl așez pe platoul de servire alături de specialități de brânză  franțuzească precum Camembert și Roquefort și le duc la masa doamnei Georgescu.

Cu mișcările unui expert agita paharul, îl miroase și apoi îl gusta după care îmi zâmbește. Recunoaște anul începutului de drum, anul în care podgoriile lui Ștefan cel Mare și ale lui Mihail Sturza au devenit podgoriile ei.

Înclin capul în semn de respect și în ochii ei zaresc privirile arzătoare ale moldovenilor de alta data, privirile celor care au transformat Vrancea de-a lungul istoriei în tărâmul viticol ațâț de prolific la nivel național…

Deschid ochii și ma trezesc din nou în cada mea plina de spuma parfumata și simt privirea amuzata  a soțului meu care sta în tocul ușii cu un pahar din vinul numai bun de savurat în doi.

-Pe unde zburai cu gândul? îmi spuse jucăuș.

-Hmm, nu m-ai crede dacă ți-aș spune, ii zic sorbind din paharul meu de vin.

-Nici ție nu ti-ar veni sa crezi ca au dispărut 3 sticle din cele 23 de sticle de Merlot din 1949 din colecția de la Beciul Domnesc, fără ca cineva sa fi avut acces acolo din afara. Un mister pe care reprezentații nu și-l explica și politia îl anchetează conform ultimelor știri de la TV.

Zâmbesc și sorb din nou din paharul meu plin cu licoarea Comorii Pivniței în timp ce gândul îmi zboară spre vremuri demult apuse.

-Hei, unde vrei sa pleci iar? Am alte planuri pentru tine, îmi spune soțul meu zâmbind și alunecând în casa alături de mine…

oenoteca

P.S. Voi cui i-ați dărui o sticla din Colecțiile Comoara Pivniței și Oenoteca, acum ca tot se apropie sărbătorile?

 

Anunțuri