Motto: ”Și a doua zi, marți, taman în ziua de lăsatul secului de postul Sânpetrului, făcând mama un cuptor zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele-n brâu, și pârpălind niște pui tineri la frigare, și apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prânzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca lui moș Andrei la noi”

Amintiri dincopilărie – Ion Creanga

casa-memoriala-ion-creanga-04

sursa www.dozadebine.ro

Ador sâmbetele, când lenevim cu toții acasă ne trezim târziu și ne bucuram de micul dejun în familie după o săptămână agitata în care toți suntem pe graba. Afara ploua, semn ca toamna, draga de ea își intra în drepturi. Torn cafeaua în cești și laptele cu cacao aburind în canile copiilor iar tati pune pâinea la prăjit. kerrygold-unt-paine

Scot pachetul de unt de la Kerrygold pentru ca am primit o provocare de la ei și vreau sa ma conving de faptul ca într-adevăr e numai bun de întins pe pâine la câteva minute după ce l-ai scos din frigider. Desfac pachetul și simt mirosul untului adevărat care îmi gâdilă nările. Ma întorc sa iau borcanul cu dulceață de căpșuni pentru o nota în plus de savoare și când sa ma apuc de întins untul pe pâine constat ca jumătate din pachetul cu unt a dispărut de pe masa, dar îl descopăr repede sfârâind în tigaie și pe soțul meu înmuind  feliile de pâine prin ou bătut cu lapte și tăvălindu-le apoi prin zahar pentru a pregăti friganelele din copilăria noastră dar și scrobul din vacantele de la tara, asta asa ca tot avem oua de tara pentru ca a trecut mătușa Mărioara zilele trecute pe la noi.

Fete zâmbitoare cu mustăți de lapte și cacao se înfruptă cu pofta din micul dejun cu gustul copilăriei de alta data, gustul copilăriei mele.

– Mami, mami ne mai citești azi din cartea cu Nica și Smarandita? ma întreabă fii-mea cu zâmbete ni priviri, crănțănind o friganea.

Ma uit la parul vâlvoi, încă nepieptănat al Smaranditei care nu-i a popii și la chipul poznaș al lui Nica ce nu-i al lui Ștefan a Petrei din Humulești, ci sunt ai noștri, zâmbete ale copilăriei de azi și pe când mușc din felia mea de pâine cu unt, presărată cu sare simt cum din copilăria de ieri ma trage de mâneca o alta Smarandita nici ea a popii, ci a tatei. Smarandita de oraș moldovenesc, zgâtie de copila, silitoare, agera la minte…hmmm sa zicem ca se putea și mai bine, toate astea am fost iar de întrecut băieții la năzbâtii niciodată nu m-am dat în laturi.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când ma gândesc la vremea copilăriei deschid cu drag cartea amintirilor. Ma vad în rochița alba de mătase pe care mi-o cumpărase mama pentru serbare, pe când alergam prin canalele în renovare ale celor de la CUP. Mărturie sta poza pentru care ma și îmbrăcase mama de gala dar în care în final apar ciufulita, plina de praf și cu zoaiele provocate de lacrimi pe fata. Geamuri sparte la scoală pe când jucam fotbal în clasa, dresuri rupte în fiecare zi pe când săream printre bănci, genunchi juliți pe când ma cățăram precum o domnișoară prin copaci și pe garduri, ce mai… eram cu adevărat Smarandita tatei, cum ma alinta cu drag în copilărie.

Apoi ma vad cu ochii mintii în vacantele petrecute la bunici la poalele pădurii și pe malul Tazlaului, aproape de Piatra Neamț. N-am tras matele de coada, dar dădeam des drumul ieduților în gradina de trandafiri a bunicii care ma blagoslovea de zor după ce aceștia ii devastau florile.

Închid ochii și simt aerul rece al dimineților de la munte ce-mi răsfiră cositele împletite de bunica după moda anilor de demult. Aud cocosul, nu pupăza din tei care ne canta în fiecare dimineață și apa liniștită a Tazlaului ce curge în spatele casei și din care bunicul de aduce căldarea plina pentru ca noi, nepoții sa ne spălăm pe ochi și pe mâini înainte sa intram în liniștea bucătăriei, unde doar focul se aude trosnind în soba și unde aromele te împresoară. Ma vad apoi la masa copilăriei savurând alivencile cu unt pe care bunica ni le pregătea cu drag, poalele-n brâu moldovenești și colorezul ce nu lipsea niciodată de pe masa vacantei.

Nu știu când aveau timp, dar toate preparatele erau proaspete, naturale și pregătite în casa. De la untul și smântâna pregătite cu laptele Joianei și al Steluței, văcuțele lor pe care noi copiii abia așteptam le ducem la păscut ca sa putem sa ne adunam pe imaș cu toți copii de pe uliță și sa ne bucuram de jocurile copilăriei, ouăle erau de la găinile, ratele și gaștile ce creșteau libere pe lângă casa. Brânza era de la oile pe care bunicul le avea la stana iar carnea de la porcul pe care îl tăiau în fiecare iarna, îl afumau și bunica îl punea la borcan în untura de ținea pana vara când năvăleam noi în vacanta și-i goleam cămara.

Luam munții apoi cu asalt copilăresc și alături de bunicul mergeam la adunat de ciuperci, bureți și mure.  Joaca, veselie și copilărie pe când ne întorceam cu desagii plini cu ciuperci și ne opream sa ne bălăcim în apa, limpede ca cristalul a Tazlaului nu a Ozanei, sub privirile amuzate ale bunicului care profita de prilej sa încropească repede o undita și sa prindă și câțiva păstrăvi pentru a-i da bunicii de treaba pentru masa de seara.

Smarandita ce eram abandona repede bălăceala în favoarea alergării după caprele ce nu erau ale Irinucai ci ale lui mos Tache și care provocau o foame de lup după atâta zbenguiala în aer de munte. Smarandita tatei nu s-a pricopsit cu râie de la caprele lui mos Tache, dar s-a tratat de păduchi cu gazul din lampa bunicii venita din tabără într-un an, direct în casa bunicilor.

Apoi ne îndreptam gălăgioși, cu burțile chioraind spre casa unde bunica ne aștepta în tinda răcind borșul cu bureți acrit cu lapte acru cum se face prin părțile locului.

Pe masa din chiler, se odihnea mămăliga aburinda pe care  bunicul, capul familiei o închina când ne așezam la masa și o tăia cu ața, după obiceiul străbun în bucăți pe care apoi ni le punea în străchini alături de brânza frământată de oi cu unt proaspăt pregătit de bunica. După borșul rece de bureți cu ceapa și mămăligă urma carnea de porc pe care bunica o scotea de la borcan unde se odihnea din toiul iernii pana în miezul verii alături de cartofii copți în rola de la soba în coaja cu unt și cu salata de curechi murate. Si dacă era festin apa-i era pana la capăt, asa ca la desert bunica scotea cate o porție de papanași prăjiți în unt, cu smântână și magiun de prune iar bunicul ne lasă sa gustam cate un degetar din bui-buiul lui negru și dulce numai bun de împărtășanie.

Apoi urma vestitul somn de la amiaza și Smarandita cum eram ma suceam și ma foiam, ma învârteam, ma răsuceam pana ce bunica îmi răsucea vreo doua-trei șuruburi și castane în creștetul capului după care în concert de smiorcăieli adormeam de nu mai reușea sa ma mai trezească înainte de lăsatul serii.

Pe când bunica pregătea pentru masa de seara păstrăvul în cetina de brad, noi ne jucam de-a pititea, de-a puia-gaia, arșice, turca, hoții și vardiștii, castel, lapte gros. După masa de seara cu peste, mujdei de usturoi și mămăliga ne așezam lângă bunicul care își fuma pipa și ne povestea istorisiri din perioada războiului la care luase parte strabunicul și despre cum îl percepuse el cu ochii copilului ce era pe atunci.

In timp ce noi ascultam cu sufletul la gura poveștile bunicului despre frontul german și toate aventurile lui de război, bunica strângea masa și pestele afumat rămas îl freca cu unt pentru a pregăti o crema tartinabila pentru micul dejun, pe vremuri nu se făcea risipa.

M-as fi lăsat dusa de valul amintirilor încă multa vreme dacă Smarandita prezentului nu s-ar fi luat la cearta cu fratele ei spulberându-mi visul cu ochii deschiși. Se certau pe ultima felie de unt cu dulceață, e clar unele lucruri nu se schimba niciodată. N-o fi untul bătut de mâinile bunicii, dar este cu 80% grăsimi și din laptele văcuțelor irlandeze hrănite 11 luni pe an cu iarba verde ceea ce pe mine ma bucura enorm pentru ca ma ajuta sa le ofer copiilor mei puțin din savoarea untului de casa de alta data.

Strâng masa alături de tati după care el ia picii de mana și se îndreaptă spre canapeaua din sufragerie.

– Hai sa facem liniște, mami ne citește Amintiri din copilărie…

Anunțuri